Într-o zi atât de frumoasa de toamna va propun să vorbim despre iubire, despre procesul de îndrăgostire, dar de data aceasta dintr-o perspectivă pe care eu personal o consider fascinantă, respectiv partea științifică a acestui proces complex.

ȘTIINȚA DIN SPATELE ÎNDRĂGOSTIRII: CE SPUNE PSIHOLOGIA

Dragostea a fost mereu un subiect fascinant pentru oameni, iar ideile romantice au alimentat de-a lungul timpului mitul că dragostea “ar izvorâ” din inimă. Stiință vine însă să ne spună că totul se petrece la nivelul creierului și că procesul de îndrăgostire este mult mai complex decât ne-am putea imagina, implicând o serie de răspunsuri hormonale care ne influențează comportamentul și emoțiile. Așadar vă invit să explorăm ce ne spune știința despre etapele îndrăgostirii și rolul pe care îl joacă anumiți hormoni în acest proces.

De ce ne îndrăgostim?

Îndrăgostirea este strâns legată de evoluția speciei noastre. În trecut, legătura de pereche și reproducerea erau esențiale pentru supraviețuire. Organismul nostru este programat să favorizeze aceste conexiuni prin intermediul răspunsurilor hormonale. Nevoia de a forma legături emoționale stabile și de a ne reproduce a permis evoluția umanității și continuitatea speciei.

Cele trei etape ale îndrăgostirii

Procesul îndrăgostirii este divizat în trei etape distincte: dorință, atracție și atașament, fiecare etapă fiind declanșată de diferiți hormoni.

1. Dorința – Primul impuls biologic

Prima etapă a îndrăgostirii este dorința, un răspuns primar controlat de hormonii sexuali: testosteron și estrogen. Acești hormoni declanșează atracția sexuală inițială și dorința de apropiere fizică. În această etapă, noradrenalina sau feniletilamina joacă un rol crucial, oferind o senzație de euforie și intensificând atracția față de persoana dorită.

2. Atracția – Momentul în care „fluturii” apar

În această fază, intră în joc dopamina, adrenalina și serotonina – un adevărat cocktail chimic. Când ne îndrăgostim, creierul activează sistemul de recompensă, creând o buclă de feedback care ne face să ne dorim mai multă interacțiune cu persoana iubită. Adrenalina este cea care declanșează simptomele clasice ale îndrăgostirii: bătăi rapide ale inimii, palme transpirate și tensiune musculară. Această reacție de „luptă sau fugă” este răspunsul natural al corpului la stresul îndrăgostirii. Dopamina pe de altă parte, denumită adesea „hormonul fericirii”, oferă senzații intense de plăcere și euforie. Nivelurile ridicate de dopamină cresc energia și concentrarea, reducând în același timp nevoia de hrană sau somn. Și nu în ultimul rând serotonina joacă și ea un rol important, influențând felul în care ne gândim constant la persoana iubită. Studiile arată că femeile tind să producă mai multă serotonină decât bărbații în această etapă.

3. Atașamentul – Legătura pe termen lung

După ce dorința și atracția inițială se stabilizează, intrăm în etapa de atașament. Aceasta este esențială pentru menținerea relațiilor pe termen lung, fiind influențată de hormoni precum oxitocina și vasopresina. Oxitocina, cunoscută drept „hormonul iubirii” sau „hormonul îmbrățișării”, este eliberat în timpul contactului fizic, prin îmbrățișări sau intimitatea sexuală. Aceasta consolidează legăturile emoționale și este esențială pentru relația mamă-copil imediat după naștere, facilitând lactația. Vasopresina joacă un rol crucial în stabilitatea relațiilor romantice. Eliberată imediat după intimitate, acest hormon susține loialitatea și atașamentul pe termen lung față de partener.

De ce dragostea devine dureroasă?

În mod similar cu alte tipuri de dependență, despărțirea de un partener poate declanșa simptome de sevraj. Deoarece dopamina controlează majoritatea răspunsurilor din sistemul de recompensă al creierului, o scădere bruscă a acesteia în urma unei despărțiri poate crea o senzație fizică și emoțională de durere, ceea ce ne face să ne simțim ca și cum am avea „inima frântă”.

Riscurile unui cocktail hormonal dezechilibrat

Dacă acest „cocktail” hormonal este dezechilibrat, pot apărea probleme. De exemplu, nivelurile excesive de dopamină pot contribui la apariția dependenței. Aceleași regiuni ale creierului activate de dragoste pot fi stimulate și de consumul de droguri sau de alte comportamente adictive, precum mâncatul compulsiv. Dacă nu reușim să controlăm acest sistem de recompensă, putem dezvolta gelozie, comportamente eratic și chiar dependență emoțională.

Așadar putem concluziona că iubirea este o experiență umană esențială, susținută de un sistem hormonal complex care ne ajută să creăm legături emoționale și să ne formăm relații stabile. Înțelegerea științei din spatele îndrăgostirii ne ajută să fim mai conștienți de ceea ce se întâmplă în și cu corpurile noastre, cât și modul în care acest proces influențează comportamentele și emoțiile noastre. Deși iubirea poate fi complicată, ea rămâne una dintre cele mai profunde și frumoase experiențe pe care le putem trăi. Așa că indiferent de modul în care dragostea te face să te simți, un lucru este sigur: ea este, dincolo de mituri și romantism, un proces chimic fascinant care ne modelează viața.

Vă aștept cu drag să ne întâlnim în cadrul cabinetului, acolo unde pasiunea, empatia și implicarea mea cunoaște nevoile fiecărei persoane care îmi calcă pragul!